Buna!
Nu stiu cum si de unde sa incep! Am emotii, ii normal… a trecut un an de cand n-am mai postat nimic pe blog. In seara asta am ramas singura acasa si a intrat melancolia in mine! Sunt multe de povestitv pentru unii interesant, pentru alti mai putin. Mai intai vreau sa multumesc celor care n-au uitat de acest jurnal…am ramas uimita, ca in fiecare zi am avut ceva vizitatori. Dupa cum am mentionat in ultimul articol sunt studenta la Cluj, oras frumos cu oameni de treaba…ceva deosebit de Bucuresti! Am ajuns aici, intr-un oras strain fara sa cunosc pe cineva…ii multumesc unui dragut baiat care m-a intalnit la gara si ma ajutat cu cazarea in camin. Am fost cazata in camera 53 cu inca 4 fete, primele zile am tot plans, recunosc ii copilareste, dar…probabil ca numarul 53 mi-a adus noroc;) am niste colege fenomenale!
Facultatea???? Zic doar atat: “ii frumoasa biologia , dar nu pentru mine”…in pofida tuturor, ma descurc. Cateodata am remuscari…poate era mai bine daca nu plecam din Moldova si continuam sa fac ceea ce mi-o placut intotdeauna, jurnalismul! Ma incanta faptul ca presa din Republica Moldova avanseaza, astfel ofera tinerilor jurnalisti un camp propice pentru dezvoltarea unor proiecte neobisnuite(pentru media din Moldova).
Revin la povestile mele…la Cluj sunt o multime de studenti basarabeni…pacat ca niciunul nu se gandeste sa revina in Moldova dupa absolvire…sa fie oare mai bine peste Prut?! Dupa cateva luni traite intr-o tara ”straina”…recunosc ca, “nicaieri nu-i mai bine ca acasa”!
Cam astea au fost de spus in linii generale, sper ca nu vam plictisit, si daca da…asta e!:P
