Sunt
confuză! Simt că ceva nu merge bine, de parcă se apropie apocaliptica…un sentiment de frică şi disperare mă învăluia! Umbre de incertitudine imi chinuie conştiinţa…am greşit, oare?!
Totuşi, “greşelile sunt cele mai frumoase întimplari”, citisem undeva, mă îndoiesc că sunt dispusă să regret!
Nu stiu ce vreau, o stare de indiferenţă luptă cu interesele mele, ma urăsc pe mine, felul meu de a fi, mereu bună cu toţi, tolerantă şi poate prefăcută!
Mami, aşteaptă manifestaţie din partea mea, dar eu, recunosc că stau ca o flegmatică şi aştept “câini cu colaci in coadă”!
Mama, promit, ca de luni, 30 martie, încep să-ţi demonstrez că nu în zadar, m-ai luat pe mine şi nu, cocostîrcul!:) Ştiu ca vrei să fii mîndră de noi şi n-o sa te dezamagesc!
Eu oare ti-am dat drepturile de autor de la ultima fraza din articol?
glumesc… 
Problema tuturor dificultatilor ce le are fiece persoane “pe” capul său, consta in insuficienta de timp pentru rezolvarea lor! Din ce cauza oamenii se inchida in sine si considera ca e apocaliptica, e fiindca toate problemele le iau prea aproape de suflet si considera ca fara rezolvarea lor… viata nu se va mai continua. Inteleg aceasta situatie a ta si aceste sentimente de confuzie, dar cea mai buna rezolvare ar fi sa incepi sa rezolvi toate problemele tale cu incetul(fara graba) si cu zimbetul tau minunat!
Apocaliptica va deveni in momentul in care aceasta scrisoare nu mai vei avea cu-i sa io adresezi, vei fi singurica pe acest pamint, copii nu vor avea ce minca, sotul va umbla pe la amante, iar la serviciu vei primi concediere… iata in acel moment, intradevar va fi ca o apocaliptica. In rest, toate problemele pot fi solutionate fara multa grija.
Nu trebui sa iti fie frica ori sa fii disperata, fiindca aceasta e o prigatire de viata matura in care noi toti vom face acest pas mai devreme ori mai tirziu. Pentru aceasta, unica de ce este nevoie… doar de un zimbet pentru a sterge toate lacrimele… doar de o deget a persoanei dragi pentru a ati sterge ochii inlacrimati… si mai este nevoie de un sarut dulce!
Tine-mi bine cuvintele mele: mai devreme ori mai tirziu… toate problemele se vor rezolva, dar nervii pe care tu acum yi pierzi in asteptarea rezultatelor, nu se vor reintoarce niciodata!!!
Calm down, relax, inspira – expira si prinde un sarut dulce :-*
De: Radutu pe 27, martie, 2009
la 3:16 pm
Apropo… in aceste clipe, stau si ma gindesc ca mai bine parintii mei lu-au cocostircul
)
De: Radutu pe 27, martie, 2009
la 3:17 pm
Merci de sfaturi,sper ca-mi vor fi de folos!:)
De: Emma pe 27, martie, 2009
la 6:01 pm
Servesc cafeluta fierbinte de dimineata cu citeva bomboane si iti scriu urmatoarele rinduri:
Deprimare/depresie? hmm… iata ce scrie in DEX despre aceasta: DEPRIMÁRE, deprimări, s.f. Stare a celui descurajat; depresiune (II), descurajare, mâhnire. – V. deprima.
La acest sentiment poate aduce lipsa persoanelor apropiate, fiindca nu ai cu cine sa mai comunici si sa te descarci… 
Dar din pacate, la tine nu e aceasta 
In jurul tau sunt foarte multe persoane, asa ca acum ar trebui si ar fi cel mai bine sa ne bucuram ca doi copii obraznici de soarele de afara ce ne incalzesc obrajorii 
De-ai sti inca ce frumos cinta pasarelele in aceste clipe… hmm… SUPER TARE!!! 
adica: e o perioada de timp in care o persoana vede toata viata in culori sumbre, intunecate, alb-negru… in loc de a vedea in culori vii totul!
Buna dimineata!!!
De: Radutu pe 28, martie, 2009
la 10:17 am