V-ati intrebat vreodata ce este prietenia adevarata?

 Io da! Deci, prietenilor cand le merge bine, te dispretuiesc; cand sunt in necaz, te baga in seama!!!

      Scriu aceste randuri pentru ca ma simt neglijata! Am si io un prieten(cel mai bun prieten, cel putin asa cred io)…un baiat dragut, pe care-l adoram cu toate ca uneori era nesimtit si obraznic!:) Lui, mereu i-am zis sincer si fara rezerve gandurile mele, amintirile cele mai frumoase sunt legate de el! Is suparata pentru ca distanta ne-a indepartat…se comporta ciudat, exista o explicatie, ii indragostit pana peste cap! Nu am curaj sa-i spun aceste lucruri in fata, pentru ca oricum nu-i pasa…si nici io nu mai sunt copila care plangea si alerga la el sa-i zica povestea! Se spune ca nu exista prietenie adevarata intre un baiat si o fata, ba da exista, dar ii foarte greu s-o mentii! Am fost foarte fericita cand am intrat ambii la facultate in Romania, dar si trista, pentru ca urma sa ne despartim!

     L-am vazut o singura data…in vacanta de Craciun…dar prietenul meu era altul, timpul petrecut in Bucuresti l-a schimbat foarte mult!  Poate daca citeste si el aceste randuri…cugeta un picSunt o persoana prietenoasa, sociabila si imi fac usor prieteni…insa prietenul de suflet pentru mine nu poate fi de cat o singura persoana…pacat ca el nu apreciaza!:(

Buna!

Nu stiu cum si de unde sa incep! Am emotii, ii normal… a trecut un an de cand n-am mai postat nimic pe blog. In seara asta am ramas singura acasa si a intrat melancolia in mine! Sunt multe de povestitv pentru unii interesant, pentru alti mai putin. Mai intai vreau sa multumesc celor care n-au uitat de acest jurnal…am ramas uimita, ca in fiecare zi am avut ceva vizitatori. Dupa cum am mentionat in ultimul articol sunt studenta la Cluj, oras frumos cu oameni de treaba…ceva deosebit de Bucuresti! Am ajuns aici, intr-un oras strain fara sa cunosc pe cineva…ii multumesc unui dragut baiat care m-a intalnit la gara si ma ajutat cu cazarea in camin. Am fost cazata in camera 53 cu inca 4 fete, primele zile am tot plans, recunosc ii copilareste, dar…probabil ca numarul 53 mi-a adus noroc;) am niste colege fenomenale!

Facultatea???? Zic doar atat: “ii frumoasa biologia , dar nu pentru mine”…in pofida tuturor, ma descurc.  Cateodata am remuscari…poate era mai bine daca nu plecam din Moldova si continuam sa fac ceea ce mi-o placut intotdeauna, jurnalismul!  Ma incanta faptul ca presa din Republica Moldova avanseaza, astfel ofera tinerilor jurnalisti un camp propice pentru dezvoltarea unor proiecte neobisnuite(pentru media din Moldova).

Revin la povestile mele…la Cluj sunt o multime de studenti basarabeni…pacat ca niciunul nu se gandeste sa revina in Moldova dupa absolvire…sa fie oare mai bine peste Prut?! Dupa cateva luni traite intr-o tara ”straina”…recunosc ca, “nicaieri nu-i mai bine ca acasa”!

Cam astea au fost de spus in linii generale, sper ca nu vam plictisit, si daca da…asta e!:P

Mamei  i-a trecut supărarea, fata ei nu mai pleacă peste ocean!  Am fost admisă la universitatea “Babes- Bolyai”, Cluj- Napoca.

Sper că,  cel putin în romania, o să am mai multe şanse de angajare! Am trecut la o facultate care n-are nimic în comun cu jurnalismul sau actoria, dar sper să fac fată.

Voi continua să scriu în acest jurnal, in pofida faptului că voi avea multă treabă legată de alt domeniu!

Vă pup şi vă urez toate bune!

P.S.  “Prefer să tin în secret facultatea la care am fost admisă!”:))

Bună!

Îmi cer scuze, pentru pauza cea durat o veşnicie şi pentru nepăsarea mea faţă de acest blog ! S-au întâmplat multe, de când am postat ultima scriere; am absolvit cu succes jurnalismul, am jucat un spectacol extraordinar , dupa care m-am ales şi cu o diplomă în actorie şi regie. Tatica’mio, de data asta nu mi-a facut niciun cadou, l-am iertat, că na, e criză! Acu’ …rămâne sa-mi gasesc un job. Am analizat şi am hotarât că n-are rost să fac master aici în Moldova,astfel,am aplicat pentru studii în Romania şi depus dosarul pentru un program în SUA. Mama e supărată foc pe mine, de ceva timp nu-mi vorbeşte, deoarece, e contra plecării mele. Mi-a adus şi un argument solid: „Când ai intrat la facultate mi-ai zis ca niciodata nu vei pleca din ţară, vei munci în domeniul jurnalismului şi te vei realiza pe plan profesioal, aici,în Moldova”. Cu lacrimi am incercat să-i explic, că nu am niciun viitor, aici, e dureros să zic, dar urăsc ţara în care m-am născut!:(

De doua săptamâni îmi caut de muncă, culmea e că, nici în calitate de servitoare nu mă pot angaja,motivul, „lipsă de experientă”.

Păi în puii mei, cum pot eu să capăt experienţă, dacă nicio instituţie nu-mi oferă posibilitatea de a-mi demonstra şi aplica cunoştintele în practică, şi asta, “m-ar motiva să-mă afirm aici ???!!!”

 

După prelucrarea a 97,93% a buletinelor de vot, Comisia Electorală Centrală anunţă că Partidul Comuniştilor a adunat 49,96% dintre voturile alegătorilor. Exprimate în mandate de deputat, PCRM ar obţine 61 de voturi în viitorul Parlament şi va putea forma Guvernul şi alege preşedintele Republicii Moldova fără a apela la voturile partidelor de opoziţie. În rest, potrivit aceloraşi rezultate preliminare, PL ar obţine 15 mandate de deputat (12,79% de voturi), PLDM – 14 mandate (12,26% de voturi) şi AMN – 11 mandate de deputat (9,81% de voturi).
Pe parcursul prelucrării buletinelor de vot, PCRM era cotat cu circa 49% dintre voturile alegătorilor şi nu îi ajungea 1 mandat de deputat pentru a putea alege preşedintele.

Amintim că, potrivit Constituţiei, pentru alegerea preşedintelui Republicii Moldova este nevoie de votul a 61 de deputaţi. În cazul a două încercări eşuate, Parlamentul RM se dizolvă şi sunt anunţate alegeri repetate.

Sursa: UNIMEDIA

 5 aprilie este declarată zi de doliu! Comuniştii au acaparat şi de data aceasta puterea, groaznic!

De unde dreacu au acumulat majoritatea voturilor?! Nimeni n+au votat comuniştii,dar, ei au câştigat!:)))

Mamă, încă 4 ani de manipulare si distrugere!:(((

        Sunt confuză!  Simt că ceva nu merge bine,  de parcă se apropie apocaliptica…un sentiment de frică şi disperare mă învăluia! Umbre de incertitudine imi chinuie conştiinţa…am greşit, oare?!

       Totuşi, “greşelile sunt cele mai frumoase întimplari”, citisem undeva, mă îndoiesc că sunt dispusă să regret!
Nu stiu ce vreau, o stare de indiferenţă luptă cu interesele mele, ma urăsc pe mine,  felul meu de a fi, mereu bună cu toţi,  tolerantă şi poate prefăcută!
Mami, aşteaptă manifestaţie din partea mea, dar eu, recunosc că stau ca o flegmatică şi aştept  “câini cu colaci in coadă”!

 

       Mama, promit, ca de luni, 30 martie, încep să-ţi demonstrez că nu în zadar, m-ai luat pe mine şi nu, cocostîrcul!:) Ştiu ca vrei să fii mîndră de noi şi n-o sa te dezamagesc!

     Săptămîna aceasta are loc ultimul show al fabricii de staruri! În finală au ajuns şase concurenţi: Alexandru, Stela, Andriana, Vasile, Dibo şi Fatima!
 

Toţi ei luptă pentru victorie! Unii merită, alţii mai puţin, cert este faptul ca doar unul se alege cu trofeul de star şi cu premiul mare- un automobil! Voi încerca sa critic câte puţin pe fiecare în parte:

Alexandru- e dotat baiatul! Spre bucuria lui nu a fost nominalizat niciodată, am senzaţia ca acest proiect a avut ca scop, promovarea persoanei în cauză- Alexandru Manciu!

Stela- are voce şi prezenţă scenică…inteligenta o face pe tipă şi mai înzestrată, uneori este indecisă şi prea sinceră! Merită maşina.:)

Andriana- cu o experienţă acumulată la nunţi şi cumătrii a fascinat publicul! E foarte irascibila cu toate că nu arată pe faţă!

Vasile- „toarnă vinul în pahare mai Vasile”…este tipul care aprinde scena doar prin specificul sau mai folcloric, ca la moldoveni. E bunicel pentru trofeu!

DiBo- aici am ce să zic…de unde fir-ar dreacului l-au scos pe dominatorul ăsta, despot în adevăratul sens al cuvîntului! Nici să cînte, nici să urle…aaa,sorry, se pare că el citeşte versuri pe muzică, naşpa! Omul ăsta e un sătean flămînd de exprimare, poate nu face muzică, ci ore de exprimare! Nu merită să acorda-ti voturi, e catastrofal tipul!

Fatima- se asociază bine cu o nătăfleaţă, i-ar prinde bine şi ei nişte cursuri de formulare şi exprimare a ideilor sale stupide! Cînd apare fata asta pe scenă mă simt penibil… e neghioabă rău de tot!

Conform unor afirmări ale SluhoFF, Proiectul Fabrica de Staruri nu a ajuns la limita aşteptărilor, în acest proiect sau alocat 2 mln şi 54 mii de euro! Dacă iniţial organizatorii sperau la o enormă spălare de bani prin intermediul moldcell, atunci spre final sau trezit în pagubă…şi plus că show-ul nu a sa bucurat de success! Nouă ne rămîne doar să urmarim finala de Duminica…dar vă asigur că Alexandru acaparează toate voturile!

Ori e perfectă, ori nu e. E ca şi cum ai spune: “Aproape cu siguranţă voi ajunge acolo, probabil!”
Femeia este întotdeauna de vină, dacă ăla n-o bate, n-o înseală şi nu e sărac. Dar nebunele găsesc întotdeauna un motiv de nemulţumire. Cum ar fi că li se spune:
“Este a doua oară când îmi calci pisica pe coadă, ce dracu’ nu te uiţi?! Vezi că tin la ea mai mult decât la tine!”

     Dacă îndeplineşte sarcini repetitive şi monotone, creierul intră involuntar în repaus cu aproximativ 30 de secunde înainte de a lua o decizie greşita, potrivit unui studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.După ce au studiat starea în care se află creierul, cercetătorii au putut prezice greşelile înainte ca acestea să se producă.

`     Există această situaţie, probabil intrinsecă, în care creierul spune că are nevoie de o pauză, iar tu nu poţi să faci nimic` a Tom Eichele, de la Universitatea din Bergen, Norvegia, autorul studiului.

Oare asta o fi deznodământul din mesajul de mai jos?!

          “Iarta-mă! N-o să se mai repete! Am gresit şi-mi pare rau!”

    Cred că tuturora le sînt cunoscute inscripţiile pe pereţi, mesajele la radio şi tv…mă tot întreb… dacă ne complacem spunând…a greşi e uman?! în cazul greşelilor mici…ce facem în cazul celor MARI?!
Şi apoi, greşelile nu te definesc ca individ…dar fără ele n-ai ajunge ceea ce eşti acum!

     În unele situaţii a comite o greşeală; a încălca anumite norme, principii este firesc. Important eficace să gîndesti în situaţia respectivă şi să faci ce crezi tu că este bine…”dacă reuşesti bine, dacă greseşti măcar ştii că ai incercat “(este deviza mea)!
      Sau a greşi este doar o motivare să alungi pe cineva de lîngă tine,o frică de implicare….de ce sa- mi complic viaţa inutil…mai bine fug de responsablitate, astfel evit problemele reale! Întotdeauna greşesc…nu stiu de ce…parcă nu sunt blondă…şi totuşi greşesc!!!
      

Este cunoscut faptul că unii oameni nu se pot abţine de la proastele obiceiuri sau poate să fie vorba doar de o greşeală!!!:)

     Este o vorbă, înainte de a-ţi descoperi prinţul, prinţesa trebuie să săruţi multe broaşte.   O fi sau nu adevărată, rămâne la alegerea voastră.

     Am pornit c-o ironie, întrucât, subiectul aduce în evidenţă problema jurnaliştilor care susţin ideea de mai sus! Aceştia, până reuşesc să îşi construiască o bună reputaţie profesională, experimentează în grade diferite. Adevărat că, deontologia şi morala ne tentează să renunţăm din start, tocmai pentru că nu ne simţim suficient de competitivi la cerinţele noului post…dar, banii sunt mai presus de toate…si apoi “scopul scuză mijloacele” (ne sugera Domnul Cujbă)!

     Pentru domeniul mass-media, triada etica-moralitate-deontologie are o conotaţie unică şi exprimă un paradox greu de soluţionat. Fiindcă, deşi mijloacele de comunicare ne guvernează viaţa, ne-o monitorizează şi influenţează permanent ele fiind pentru noi un serviciu fundamental de utilitate publică, totuşi jurnaliştii acceptă cu greu, sau chiar resping ideea de morală şi deontologie în exercitarea profesiei.

 Hai că e tare… Păi … orice meserie, atâta timp cât se câştiga bani, e bună şi ea. Nu îmi fac cu ochiul meseriile la care munceşti în stres şi se urlă la tine, asta cred că nu-i convine nimănui, dar în fine.  Omul trebuie să muncească pentru a putea mânca (îmi zicea mama).   Mi se par mai demn de apreciaţi ăştia care muncesc pe rupte decât ăia care stau pe scaune toată ziua şi fumează, pe urmă iau salariu, de nu ştiu câte milioane. Că na jurnalistul respectiv mi-a facut imagine, cu toate că sunt un bleg, poporul m-a votat, respectiv…!

E o porcarie sistemul ăsta:  “Proştii muncesc, deştepţii se distrează”.

Dacă aş fi acu’ la 5- 6 ani şi să-mă întrebe lumea ce vreau să mă fac, le-aş spune: “ca eu vreau să fiu… ce credeti? musafir