Mamei  i-a trecut supărarea, fata ei nu mai pleacă peste ocean!  Am fost admisă la universitatea “Babes- Bolyai”, Cluj- Napoca.

Sper că,  cel putin în romania, o să am mai multe şanse de angajare! Am trecut la o facultate care n-are nimic în comun cu jurnalismul sau actoria, dar sper să fac fată.

Voi continua să scriu în acest jurnal, in pofida faptului că voi avea multă treabă legată de alt domeniu!

Vă pup şi vă urez toate bune!

P.S.  “Prefer să tin în secret facultatea la care am fost admisă!”:))

Bună!

Îmi cer scuze, pentru pauza cea durat o veşnicie şi pentru nepăsarea mea faţă de acest blog ! S-au întâmplat multe, de când am postat ultima scriere; am absolvit cu succes jurnalismul, am jucat un spectacol extraordinar , dupa care m-am ales şi cu o diplomă în actorie şi regie. Tatica’mio, de data asta nu mi-a facut niciun cadou, l-am iertat, că na, e criză! Acu’ …rămâne sa-mi gasesc un job. Am analizat şi am hotarât că n-are rost să fac master aici în Moldova,astfel,am aplicat pentru studii în Romania şi depus dosarul pentru un program în SUA. Mama e supărată foc pe mine, de ceva timp nu-mi vorbeşte, deoarece, e contra plecării mele. Mi-a adus şi un argument solid: „Când ai intrat la facultate mi-ai zis ca niciodata nu vei pleca din ţară, vei munci în domeniul jurnalismului şi te vei realiza pe plan profesioal, aici,în Moldova”. Cu lacrimi am incercat să-i explic, că nu am niciun viitor, aici, e dureros să zic, dar urăsc ţara în care m-am născut!:(

De doua săptamâni îmi caut de muncă, culmea e că, nici în calitate de servitoare nu mă pot angaja,motivul, „lipsă de experientă”.

Păi în puii mei, cum pot eu să capăt experienţă, dacă nicio instituţie nu-mi oferă posibilitatea de a-mi demonstra şi aplica cunoştintele în practică, şi asta, “m-ar motiva să-mă afirm aici ???!!!”

 

După prelucrarea a 97,93% a buletinelor de vot, Comisia Electorală Centrală anunţă că Partidul Comuniştilor a adunat 49,96% dintre voturile alegătorilor. Exprimate în mandate de deputat, PCRM ar obţine 61 de voturi în viitorul Parlament şi va putea forma Guvernul şi alege preşedintele Republicii Moldova fără a apela la voturile partidelor de opoziţie. În rest, potrivit aceloraşi rezultate preliminare, PL ar obţine 15 mandate de deputat (12,79% de voturi), PLDM – 14 mandate (12,26% de voturi) şi AMN – 11 mandate de deputat (9,81% de voturi).
Pe parcursul prelucrării buletinelor de vot, PCRM era cotat cu circa 49% dintre voturile alegătorilor şi nu îi ajungea 1 mandat de deputat pentru a putea alege preşedintele.

Amintim că, potrivit Constituţiei, pentru alegerea preşedintelui Republicii Moldova este nevoie de votul a 61 de deputaţi. În cazul a două încercări eşuate, Parlamentul RM se dizolvă şi sunt anunţate alegeri repetate.

Sursa: UNIMEDIA

 5 aprilie este declarată zi de doliu! Comuniştii au acaparat şi de data aceasta puterea, groaznic!

De unde dreacu au acumulat majoritatea voturilor?! Nimeni n+au votat comuniştii,dar, ei au câştigat!:)))

Mamă, încă 4 ani de manipulare si distrugere!:(((

        Sunt confuză!  Simt că ceva nu merge bine,  de parcă se apropie apocaliptica…un sentiment de frică şi disperare mă învăluia! Umbre de incertitudine imi chinuie conştiinţa…am greşit, oare?!

       Totuşi, “greşelile sunt cele mai frumoase întimplari”, citisem undeva, mă îndoiesc că sunt dispusă să regret!
Nu stiu ce vreau, o stare de indiferenţă luptă cu interesele mele, ma urăsc pe mine,  felul meu de a fi, mereu bună cu toţi,  tolerantă şi poate prefăcută!
Mami, aşteaptă manifestaţie din partea mea, dar eu, recunosc că stau ca o flegmatică şi aştept  “câini cu colaci in coadă”!

 

       Mama, promit, ca de luni, 30 martie, încep să-ţi demonstrez că nu în zadar, m-ai luat pe mine şi nu, cocostîrcul!:) Ştiu ca vrei să fii mîndră de noi şi n-o sa te dezamagesc!

     Săptămîna aceasta are loc ultimul show al fabricii de staruri! În finală au ajuns şase concurenţi: Alexandru, Stela, Andriana, Vasile, Dibo şi Fatima!
 

Toţi ei luptă pentru victorie! Unii merită, alţii mai puţin, cert este faptul ca doar unul se alege cu trofeul de star şi cu premiul mare- un automobil! Voi încerca sa critic câte puţin pe fiecare în parte:

Alexandru- e dotat baiatul! Spre bucuria lui nu a fost nominalizat niciodată, am senzaţia ca acest proiect a avut ca scop, promovarea persoanei în cauză- Alexandru Manciu!

Stela- are voce şi prezenţă scenică…inteligenta o face pe tipă şi mai înzestrată, uneori este indecisă şi prea sinceră! Merită maşina.:)

Andriana- cu o experienţă acumulată la nunţi şi cumătrii a fascinat publicul! E foarte irascibila cu toate că nu arată pe faţă!

Vasile- „toarnă vinul în pahare mai Vasile”…este tipul care aprinde scena doar prin specificul sau mai folcloric, ca la moldoveni. E bunicel pentru trofeu!

DiBo- aici am ce să zic…de unde fir-ar dreacului l-au scos pe dominatorul ăsta, despot în adevăratul sens al cuvîntului! Nici să cînte, nici să urle…aaa,sorry, se pare că el citeşte versuri pe muzică, naşpa! Omul ăsta e un sătean flămînd de exprimare, poate nu face muzică, ci ore de exprimare! Nu merită să acorda-ti voturi, e catastrofal tipul!

Fatima- se asociază bine cu o nătăfleaţă, i-ar prinde bine şi ei nişte cursuri de formulare şi exprimare a ideilor sale stupide! Cînd apare fata asta pe scenă mă simt penibil… e neghioabă rău de tot!

Conform unor afirmări ale SluhoFF, Proiectul Fabrica de Staruri nu a ajuns la limita aşteptărilor, în acest proiect sau alocat 2 mln şi 54 mii de euro! Dacă iniţial organizatorii sperau la o enormă spălare de bani prin intermediul moldcell, atunci spre final sau trezit în pagubă…şi plus că show-ul nu a sa bucurat de success! Nouă ne rămîne doar să urmarim finala de Duminica…dar vă asigur că Alexandru acaparează toate voturile!

Ori e perfectă, ori nu e. E ca şi cum ai spune: “Aproape cu siguranţă voi ajunge acolo, probabil!”
Femeia este întotdeauna de vină, dacă ăla n-o bate, n-o înseală şi nu e sărac. Dar nebunele găsesc întotdeauna un motiv de nemulţumire. Cum ar fi că li se spune:
“Este a doua oară când îmi calci pisica pe coadă, ce dracu’ nu te uiţi?! Vezi că tin la ea mai mult decât la tine!”

     Dacă îndeplineşte sarcini repetitive şi monotone, creierul intră involuntar în repaus cu aproximativ 30 de secunde înainte de a lua o decizie greşita, potrivit unui studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.După ce au studiat starea în care se află creierul, cercetătorii au putut prezice greşelile înainte ca acestea să se producă.

`     Există această situaţie, probabil intrinsecă, în care creierul spune că are nevoie de o pauză, iar tu nu poţi să faci nimic` a Tom Eichele, de la Universitatea din Bergen, Norvegia, autorul studiului.

Oare asta o fi deznodământul din mesajul de mai jos?!

          “Iarta-mă! N-o să se mai repete! Am gresit şi-mi pare rau!”

    Cred că tuturora le sînt cunoscute inscripţiile pe pereţi, mesajele la radio şi tv…mă tot întreb… dacă ne complacem spunând…a greşi e uman?! în cazul greşelilor mici…ce facem în cazul celor MARI?!
Şi apoi, greşelile nu te definesc ca individ…dar fără ele n-ai ajunge ceea ce eşti acum!

     În unele situaţii a comite o greşeală; a încălca anumite norme, principii este firesc. Important eficace să gîndesti în situaţia respectivă şi să faci ce crezi tu că este bine…”dacă reuşesti bine, dacă greseşti măcar ştii că ai incercat “(este deviza mea)!
      Sau a greşi este doar o motivare să alungi pe cineva de lîngă tine,o frică de implicare….de ce sa- mi complic viaţa inutil…mai bine fug de responsablitate, astfel evit problemele reale! Întotdeauna greşesc…nu stiu de ce…parcă nu sunt blondă…şi totuşi greşesc!!!
      

Este cunoscut faptul că unii oameni nu se pot abţine de la proastele obiceiuri sau poate să fie vorba doar de o greşeală!!!:)

     Este o vorbă, înainte de a-ţi descoperi prinţul, prinţesa trebuie să săruţi multe broaşte.   O fi sau nu adevărată, rămâne la alegerea voastră.

     Am pornit c-o ironie, întrucât, subiectul aduce în evidenţă problema jurnaliştilor care susţin ideea de mai sus! Aceştia, până reuşesc să îşi construiască o bună reputaţie profesională, experimentează în grade diferite. Adevărat că, deontologia şi morala ne tentează să renunţăm din start, tocmai pentru că nu ne simţim suficient de competitivi la cerinţele noului post…dar, banii sunt mai presus de toate…si apoi “scopul scuză mijloacele” (ne sugera Domnul Cujbă)!

     Pentru domeniul mass-media, triada etica-moralitate-deontologie are o conotaţie unică şi exprimă un paradox greu de soluţionat. Fiindcă, deşi mijloacele de comunicare ne guvernează viaţa, ne-o monitorizează şi influenţează permanent ele fiind pentru noi un serviciu fundamental de utilitate publică, totuşi jurnaliştii acceptă cu greu, sau chiar resping ideea de morală şi deontologie în exercitarea profesiei.

 Hai că e tare… Păi … orice meserie, atâta timp cât se câştiga bani, e bună şi ea. Nu îmi fac cu ochiul meseriile la care munceşti în stres şi se urlă la tine, asta cred că nu-i convine nimănui, dar în fine.  Omul trebuie să muncească pentru a putea mânca (îmi zicea mama).   Mi se par mai demn de apreciaţi ăştia care muncesc pe rupte decât ăia care stau pe scaune toată ziua şi fumează, pe urmă iau salariu, de nu ştiu câte milioane. Că na jurnalistul respectiv mi-a facut imagine, cu toate că sunt un bleg, poporul m-a votat, respectiv…!

E o porcarie sistemul ăsta:  “Proştii muncesc, deştepţii se distrează”.

Dacă aş fi acu’ la 5- 6 ani şi să-mă întrebe lumea ce vreau să mă fac, le-aş spune: “ca eu vreau să fiu… ce credeti? musafir

        Am avut ocazia, să merg la teatrul ” Satiricus”, am ramas perfect uimită de măestria,meşteşugul şi talentul actorilor, care se consacrau trupeşte şi sufleteşte publicului!

        Emoţii extraordinare…in pofida faptului că piesa a durat două ore jumătate…publicul a rămas perplex, oferid aplauze viguroase!

          Mereu mi-am dorit să fiu o bună actriţa, sa joc pe imensele scene, sa-mi fac un nume şi toate astea fiind doar un vis, nu un scop! Mai tirziu, am realizat, că viaţa e groaznic de întortocheată şi e dificil sa te confrunţi cu starea ta lăuntrica. Elementar, am pus pe balanţă dorinţa şi posibilităţile, am conştientizat că trebiue să muncesc foarte mult…nu ca să demonstrez cuiva capabilitatea mea…ci simplu, să trăiesc satisfacută că n-am existat în zadar!

          Actorul sfânt este pentru mine,  cel care a devenit actor pentru că a găsit în această “meserie” ceea ce nu avea în viaţa de zi cu zi,  pentru că nu i-a placut lumea în care traieşte şi a vrut să aibă o altă a lui,  f ără să fie acuzat de ceilalţi sau pentru că atunci când era mic vroia să fie şi doctor şi poliţist şi om politic şi ziarist şi muuulte altele şi nu le putea avea pe toate decât prin prisma unui rol. De fapt, cred că toţi, sau măcar majoritatea,  aşa începem.  Ideea este să nu uiţi aceste lucruri şi pe parcurs, să iţi faci treaba cu aceeaşi dăruire ca la început, pentru acelaşi motiv, nu pentru bani, faimă sau nu ştiu care premiu. Cel mai mult să conteze ceea ce faci pentru tine, să fie luată drept o evoluţie a sinelui, fără să ne raportăm la ceilalţi. 

           Desigur că toţi avem un model,  un “idol”,  dar ca să ajungi până acolo,  trebuie să uiţi de răutăţile care sunt în viaţa normală şi să fii “rău” (mă rog, egoist) cu tine.

            Ca actor sfânt ştii de ce, ştii de unde, ştii cum ai plecat, iar această cunoastere o ai pe parcursul întregii avtivităţi ca actor.

              E frumos să priveşti spectacolul din sală, lesne….să-ţi expui punctul de vedere, complicat…să fii actor, masca, obiect doar pentru a distra necunoscţii care nici măcar nu-ţi ştiu numele!

Iubirea conduce regii,câmpul, pamântul,oamenii de pe el şi sfinţii de deasupra…Pentru ca dragostea este Rai,iar Raiul este dragoste!…însă uneori, aceasta, este şi iadul în care te frigi,arzi dar continui sa te menţii in aceasta ambianţă.

DE CE?!
Nu încerca să găseşti iubirea absolută, pentru că nu există. Totul este relativ pe lumea asta, pînă şi iubirea…